De maine te voi uri…

De maine te voi uri…cu toata forta,din tot sufletul…

De maine voi vrea sa nu te mai vad niciodata.Si dac-ar fi sa te vad,te-as ignora,ca pe un necunoscut,un nimeni,un nimic…Nu vei primi niciun salut din partea mea,niciun zambet,nicio privire…Tu ma vei privi.Voi fi frumoasa,mai frumoasa decat am fost vreodata.Voi avea toata frumusetea,toti banii si toata independenta pe care le-ai cautat la o fata.Vei vrea sa-mi vorbesti,sa ma atingi,sa fiu a ta.Imi vei cauta privirea,zambetul,glasul…Nu vei primi nimic.

De maine nu te voi mai suna,nu-ti voi mai trimite mesaje,nu-ti voi mai vorbi…O sa-mi gasesti candva numarul in agenda telefonului si-ti vei da seama ca nu ai mai primit niciun semn de la mine,ca te-am uitat,ca nu mai esti iubit,ca esti singur…Si daca vreodata vei incerca sa ma suni,nu-ti voi raspunde.Vei realiza atunci ca eu nu sunt singura, ca sunt iubita si ca cineva se gandeste la mine…Pentru mine vei fi doar trecut.Si cine se mai gandeste la trecut?

De maine vei disparea din gandurile mele.Vei fi doar o pata de ura ramasa in mintea mea.Dar pata va fi stearsa de cel ce-ti va lua locul…Cel pe care il voi iubi,cel la care ma voi gandi,cel caruia ii voi trimite mesaje si il voi suna,cel pe care il voi tine de mana atunci cand ma vei vedea…Tu nu vei mai fi nimic.Nici macar o pata.

De maine te voi uri…cu toata forta,din tot sufletul…Dar inca nu e maine.E azi.Vino,ia-ma in brate!Nu lasa ziua de maine sa vina!

9 comentarii »

  1. ioan Said:

    …probabil asa simti si asta vrei cand te simti dat/a la o parte, sau poate nu, dar asta e impresia pe care mi-a lasat-o mie postul asta; pe la 16 ani m-am despartit de o fata…. catalina; exact asta mi-a dorit prin cateva SMS-uri… si ne-am intalnit dupa 6 ani in metrou… eu al dreq de sclipitor (nu intelege cocalar) – ea arata ca o vanzatoare la taraba; a zis “buna” am raspuns “ne stim de undeva” dupa care am coborat ca eram la statia mea… la 20 de ani m-am despartit dupa 4 ani de alta fata.. “F” nu am vorbit nici in ziua de azi dar probabil ca mi-a urat la fel… acum dupa alti 3 ani am pus punct cu alta fata… probabil si ea mi-a urat aceleasi chestii… la toate 3 le-am dorit tot binele din lume si sper daca ma intalnesc cu vreuna vreodata – sa fie macar la fel de bine ca mine; probabil in sinea lor ar zice “asta nu doarme linistit pe perna lui” – ei bine dorm al dreq de linistit pe perna mea… dar uite cum de obicei ma grabesc sa judec oamenii. nu am avut rabdare sa citesc pana la capat “de maine te voi ura… dar inca nu e maine”.
    Numai bine si indiferent ce vine “maine” – capu sus
    Ioan

    • Ioan.in caz ca nu ai vazut,postul asta intra in categoria compuneri…Nu este despre mine.Este pur si simplu o fictiune.Si capul sus il tin intotdeauna,indiferent de ce mi se intampla;)

  2. Si pentru cei care nu pot dormi noaptea,tot gandindu-se daca compunerile mele sunt despre mine sau nu,o sa explic ce-si propune sa ilustreze aceasta compunere: sentimentele pe care fiecare dintre noi le are atunci cand se desparte de cineva,dorinta de a uita cat mai repede persoana iubita,dorinta de a fi regretati de cel iubit,dar si speranta de reimpacare,speranta(“inca nu e maine.e azi.Vino,ia-ma in brate.nu lasa ziua de maine sa vina”).Toate acestea sunt sentimente pe care cred ca oricine le are macar o data in viata.Trairile din compunere pot fia le oricui,nu numai ale mele;)

  3. Zazanda Said:

    BESTAIL!!!!!!! ADEVARAT ESEU FRATE!!!!!!!

    anushk nu la mai numi “COMPUNERI”
    compunerile au uncaracter scolersc, superficial, un iz oerecum rudimentar……
    ce scri tu sunt ESEURI!!!
    ba mai mult decat atat crampeie de suflet….si nu e chiar fictiune tot ce scri .
    Totul vine din subconstient, iar tot ceea ce suntem este rezultatul propriului eu. Inmagazinam anumite experiente si le transpunem in plan real de parca nici nu am fi noi!!
    E incredibila mintea si incredibil sufletul uman!!! La fel si al tau!

    • Nu ma consider o asa mare scriitoare,incat sa spun ca scriu eseuri:D…mersi pentru apreciere:*

  4. ral Said:

    abia astept sa te vad la jurnalism :* sa le arati ca o compunere se poate scrie si fara sa respecti 1 mil de reguli idioate…si ca imaginatia are mereu ca punct de plecare realitatea si de-asta niciodata nu e prea deplasata…..pentru ca transpune o numita situatie intr-o poveste :*

    • compunerile astea nu au nicio legatura cu jurnalismul…din pacate,acolo nu poti face nimic daca nu respecti acele 1 mil de reguli…trebuie sa te incadrezi intr’un tipar:D

  5. ral Said:

    Nu-nteleg dc nu intelege lumea cuvantul COMPUNERI … da-le si u o definitie sa nu mai faca pe psihologii aici !

    –super sweet post-ul….–ador mai ales finalul:*

    • Eee raluca…stii ca e mai frumos sa cauti intrigi in tot,decat sa apreciezi pe cineva…asa e la noi,la romani,in general…


{ RSS feed for comments on this post} · { Urmăreşte URI }

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.